toamna se numără partiturile
e lucru ştiut că nu pierd nicio ocazie de-a mă urca în tren spre Sfântu Gheorghe atunci când aceasta-mi apare în cale, însă ieri a fost ca-n poveşti
după un irepetabil maraton de înscriere la master (îţi mulţumesc, Şum!!!), am zbughit-o spre Ardeal, la o Seară cu cântec
ştiam formatul evenimentului, ştiam desfăşurătorul, însă nu-mi imaginam ce satisfacţii mi-ar putea oferi postura de spectator, obişnuită fiind cu cea de trepăduş
revin cu povestea itinerariului, deocamdată vreau să vă gâghil curiozitatea cu nişte imagini de la spectacolul de gală al Şcolii de Toamnă Seri Albastre
