homo sapiens ruralis
sunt născută pe asfalt, dar am crescut “cu puţa-n ţăr’nă”. ca atare, m-am înfruptat în fragedă pruncie din sevele traiului rural, mulţumită ambelor perechi de bunici cu care m-a înzestrat, la naştere, natura umană.
în pofida zestrei mele genetice şi afective, n-am reuşit niciodată să-mi însuşesc condiţia de “fată de la ţară”. nici măcar accentul :) poate tocmai de aceea câteva săptămâni la ţară mi s-au părut cea mai elocventă şcoală de vară la care ar putea participa un tânăr din generaţia mea.
nu m-am adaptat. nu mă feresc s-o mărturisesc! da, am fentat, ba chiar răzbunat ostilitatea cu care m-au întâmpinat toate lighioanele din ogradă, dar pentru orătăniile cuvântătoare şi-nvecinate n-am găsit leac
nici măcar selecţia naturală nu-i o soluţie pentru ceea ce-mi demonstrează, de două-trei ori pe an, cei mai apropiaţi geografic şi depărtaţi spiritual oameni bipezi grăitori cu care am de schimbat un bună-ziua atunci când merg la bunica: homo sapiens ruralis trăieşte printre noi!
certat cu şcoala dinainte să-i scoată tac’su buletin, îl cunoaşte pe Enescu de pe bancnota de 5 RON pe care o întinde creponată la birtul satului pentru a face cunoştinţă cu două pahare de băutură spirtoasă, cu care odată împrietenit, e numai bun de întors acasă şi pus pe bătut nevasta, care se apără cât o ţine gura (şi pe tine urechile)
şi-atunci să te ţii, taică! nu-ţi mai trebuie nici emisiune de divertisment, nici grupaj informativ, nici măcar joc pe calculator! ştirile de la ora cinci se întâmplă peste gardul curţii tale, zi de zi, noapte de noapte, având aceiaşi protagonişti şi-acelaşi nivel de decibeli când sunt difuzate!
e cinic… şi totuşi autentic! e brand local :(
şi dacă-ţi trece prin minte să-i etichetezi, nu, nu sunt ţigani! nici boschetari, nici aurolaci, nici cerşetori… sunt săteni. înstăriţi chiar! doar au vacă, au cal, au porc, au grădină, au lemne, au fân! şi boom tv!!! ce mai, sunt visul oricărui sociolog! :)
