articol post-eveniment :)

da, a fost ziua mea. ieri, pe 27 :)

nu, n-am făcut caz din asta – nici înainte, nici în timpul, poate după eveniment, da’ mă mai gândesc :P

de vreo juma’ de zi îmi tot răsună-n cap o frântură dintr-un cântecel despre “Apolodor, faimosul pinguin tenor” al copilăriei unora dintre noi sau al cvasi-maturităţii altora dintre noi, coproducţie Gellu Naum (cărţile de versuri), Ada Milea (spectacolul!)

mi-e dor, mi-e dor… de fraţii mei din Labrador

mi-e dor, mi-e dor, mi-e dor!!!

dar ce să fac, dacă mi-e dor?!

… şi a plecat Apolodor

empatizez cel puţin geografic cu pinguinul tenor, dar nu dau glas stării mele, îi dau enter! :))

vorba ‘ceea, oamenii sunt de două feluri: felu’ unu’ şi felu’ doi.

felu’ unu’ din meniul meu de ieri mi-a picat tare bine şi m-aş tot înfrupta din asemenea bucate alese – mai ales în zi de sărbătoare!

felu’ doi nu mi-a picat nicicum, în schimb m-a determinat să renunţ la desert, ceea ce, îmi imaginez, e tot cumva bine – digestie uşoară, stomac fericit, nu? :)

vă mulţumesc, vouă, tuturor celor care ieri m-aţi considerat o prioritate în viaţa voastră şi vă respect opţiunile tuturor celorlalţi care nu v-aţi abătut de la parcursul firesc al propriei existenţe cotidiene. cândva, poate voi învăţa şi eu să fac la fel, fără vreun cost suplimentar…

momentan, pare-se, îmi fac bagajele (că doar şi mie mi-e dor de fraţii mei de lâng-Obor!) şi-s, din nou, Fericită să ajut

alb imbratiseaza negru