B’estTest? B’estFriend la B’estFest!
Se spune că ce se întâmplă o singură dată, nu se mai întâmplă şi-a doua oară, căci doar o dată-i prima dată, însă ce se petrece de două ori, are toate şansele să aibă loc şi-a treia oară. Aşa şi cu voluntariatul pentru B’estFest. Mă număr printre foarte puţinii veterani "Fericiţi să ajute" încă din 2007, când B’estFestul se numea B’estival şi reprezenta un concept nou în rândul evenimentelor din ţară.
Experienţa acumulată la ediţiile anterioare îmi acordă acum ocazia de a împărtăşi cu tine, coleg mai tânăr, câteva reguli nescrise dar numai bune de întipărit în minte - pentru a evita îmbătrânirea prematură a organizatorilor, dar şi pentru a menţine voia bună a voluntarului.
Eşti elev/student, îţi place în vacanţă, dar deja stai degeaba şi ai început să oboseşti tot relaxându-te. Deci vii la B’estFest.. ai auzit că se lasă cu tot felul de concerte gratis, că te hrănesc organizatorii, că-ţi dau şi apă, şi tricouri, ba - culmea! - primeşti chiar şi bilete, drept recompensă pentru zilele de muncă. Ce poţi să-ţi doreşti mai mult?!
Hai că-ţi spun eu, chiar dacă nu m-ai întrebat: satisfacţia lucrului bine făcut, atunci când se cere făcut. În voluntariat, salariul ţi-l primeşti de la conştiinţă, nu de la casierie - tocmai asta-i frumuseţea muncii voluntare în contextul unei crize financiare, nu? - ca atare, dacă la finalul unei zile de B’estTest eşti mulţumit că ai adus atâta apă la scenă cât a fost nevoie sau că nu-ţi lipseşte nicio pereche de căşti la Silent Disco, ori că poţi liniştit să treci pe lângă toaletele ecologice fără ca stomacul să-ţi bată obrazul şi să-ţi întoarcă spatele, poţi şi meriţi să-ţi încasezi porţia de B’estFest promisă, plus o primă de la trezoreria stării tale de bine.
"Fericit să ajut" nu-i doar mesajul de pe spatele tricourilor voluntarilor, de care face mişto orice tânăr cu un pronunţat simţ al limbii engleze ("glad to help" sună, totuşi, mai firesc, părerea mea…) ci este realitatea pe care o asortezi zilnic la o pereche de pantofi comozi - în timpul festivalului - şi-apoi o transformi în pijama, cu nostalgia serilor în care transpirai de te lichefiai tot patrulând de zor prin Romexpo.
Eu una aseară am dormit cu tricoul kaki de B’estFriend de anul trecut şi-ţi spun cu bucuria unui copil aflat într-un magazin de jucării că abia aştept să văd culorile de anul ăsta!
